Amvonul Catedralei Sf. Iosif, în stil gotic, sculptat în lemn, a fost realizat în 1883 de firma Mayer din München (Germania).

Până la Conciliul Vatican II, amvonul juca în biserică un rol primordial, ca loc al propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu prin lecturi şi predică. De aceea, imaginile Evangheliştilor, în forma lor umană, însoţiţi de simbolurile pe care le regăsim şi în decoraţia altarului principal, reprezentau, de câteva secole în bisericile catolice, tema favorită pentru a sugera, prin pictură sau sculptură, învăţătura evanghelică transmisă prin revelaţia Sf. Duh. Acesta a fost figurat sub formă de porumbel la partea inferioară, interioară, a coronamentului amvonului Catedralei.

Plasaţi pe un fond auriu, Evangheliştii impun prin maiestatea atitudinii şi prin vioiciunea cromaticii veşmintelor, bazată fie pe contrastul complementarelor roşu-verde, fie pe delicateţea raporturilor albastru-ocru-orange.

Portretele realiste reprezintă reuşite ale pictorului care s-a inspirat din modele renascentiste. Plasarea fiecărui Evanghelist sub o arcadă trilobată gotică, din lemn, inclusă structurii arhitectonice a amvonului, în care fiecare latură a hexagonului este separată de următoarea printr-o colonetă de lemn strunjit reprezintă o frumoasă reuşită plastică, datorată atât contrastului cromatic cât şi celui tehnic.