ALTARELE CATEDRALEI SF. IOSIF
Altarul mare al Catedralei Sf. Iosif a fost și rămâne una dintre operele de artă cele mai remarcabile din biserică. Cioplit în marmură de Carrara, după proiectul arhitectului Schmidt și finanțat de familia princiară romană Torlonia, el a avut, până la cutremurul din 1977, alt aspect decât cel pe care îl cunoaștem astăzi. Amprenta gotică era mai puternică, fiind dată de ediculul plasat deasupra tabernacolului încununat de fleuroni. Dar ceea ce a fost mai important a rămas. Cinci reliefuri nu doar îl împodobesc, ci îi explică în modul cel mai clar valențele simbolice.
Centrul este rezervat imaginii pelicanului, care, potrivit unei legende străvechi, precreștine, sfâșiindu-și pieptul, își hrănește puii. Este imaginea sublimă folosită de Biserică pentru a simboliza jertfa lui Cristos. Plasarea ei deasupra mesei altarului vechi, originar, face din ea nu imaginea jertfei euharistice, reînnoită zilnic la Sfânta Liturghie.
Lateral, sunt simbolurile celor patru evangheliști. Când a fost construită catedrala, ritualul cel vechi prescria citirea unei a doua evanghelii, de fapt, prologul, atât de adânc, al textului lui Ioan despre Logosul Întrupat. Astfel, în extremitatea stângă a altarului este reprezentat vulturul, simbolul lui Ioan.
Vechiul coronament gotic al altarului, deteriorat la cutremurul din 1977, a fost refolosit parţial ca bază pentru noul altar introdus conform regulilor Conciliului Vatican II şi parţial ca suport pentru pupitrul destinat lecturilor şi predicii. Pe postamentul Sfintei Mese au fost sculptate două steme: cea a Papei Leon XIII, cel care a ridicat episcopia de Bucureşti la rangul de Arhidieceză în 27 aprilie 1883, şi cea a arhiepiscopului Ignazio Paoli, cel care s-a îngrijit de construirea Catedralei.
Pe piedestalul altarului se află stema episcopală a lui Arhiepiscopului Ignazio Paoli, cu deviza sa: IN VICTORIA PAX.
Cele două altare secundare, cel al Preasfintei inimi a lui Isus și cel al sfintei Fecioare Maria, au fost executate și montate în 1888, de către sculptorul italian Franzoni. Marile panouri de deasupra altarelor laterale celebrează prin imagini teme preferate ale pietăţii publice şi private din a doua jumătate a veacului al XIX-lea: Răstignirea şi Prea Sfânta Inimă a lui Isus – la altarul din stânga; Neprihănita Zămislire şi Fecioara printre crini – la altarul din dreapta.
În toamna anului 2013, în altarul din stânga au fost așezate rămășițele pământești ale Fericitului Vladimir Ghika, preot martir. Pe peretele din partea opusă a altarului, cu aceeași ocazie a fost instalat un portret în ulei pe pânză al Fericitului Vladimir
